Consiliul Local
comuna Păstrăveni judetul Neamţ

monografia comunei

Date generale

Aşezare geografică
Călătorind de la Războieni mai departe, pe şoseaua Piatra Neamţ - Tupilaţi, la cîţiva kilometri de această localitate, se desface spre stînga şoseaua care duce la Tg.Neamţ. Păstrăveni, asezare de tip rural cu rang de comună, este situată în partea de nord-est a teritoriului judeţului Neamţ, la 43 de km NE de municipiu Piatra Neamţ, la 46 km NV de municipiul Roman şi 18 km SE de orasul Tîrgu Neamţ şi este mărginită de următoarele vecinătăţi: la Nord - comuna Urecheni, la Sud - comuna Ţibucani, la Est - comuna Mirosloveşi, judeţul Iaşi şi la Vest - comuna Petricani, ca întindere de la nord la sud măsurând 4 km iar de la est la vest 11 km. 

47°09'37.7"N 26°34'11.4"E

Pe teritoriul administrativ al comunei se află următoarele localităţi:
1.Păstrăveni – resedinţă de comună,
2.Rădeni,  
3.Lunca Moldovei
4.Spieşti,
Satul Rădeni este amplasat în partea de vest a comunei la distanţa de 3 km de localitatea de reşedinţă, satul Lunca Moldovei în partea de est a comunei la distanţa de 3 km de reşedinţa comunei iar satul Spieşti este amplasat în partea de sud-est la distanţa de cca 4 km de localitatea de reşedinţă. Raportată la numărul de sate şi de locuitori, localitatea Păstrăveni are o suprafaţă administrativă mică, în planurile de amenajare a teritoriului din anii anteriori lui 1990 satul Spieşti fiind propus pentru dezafectare, ceea ce a dus la o micşorare drastică a numărului de locuinţe, astfel că în prezent acest sat are numai două gospodării.

Relieful


pastraveni

radeni

lunca moldovei

Altitudinea medie pentru întreg teritoriul este de 290 m; ea diferă însă de la un sector la altul ridicându-se la 350 m în vestul teritoriului comunei şi 270 m în jumătate estică. Treptele principale care se impun în morfologic au valori de 400 - 430 m în partea de VSV 325 -400 m în VNV  şi de 255 - 270 m în partea estică. Cotele cele mai mari sunt în vestul comunei în dealul Rădeanu, 430 m, iar altitudinile cele mai mici se întâlnesc în lungul văii Moldovei 255 m. Diferenţa altitudinală de 30-70 m dintre văi şi podurile intrefluviale atestă un grad mediu de adâncime a fragmentării reliefului, prin comparaţie cu unitatea majoră în care se găseşte. Valorile extreme faţă de aceste medii indică tinereţea eroziunii fluviale (pe cursul superior al pârâului Rădeanca precum şi pe unii afluenţi ai acestuia). Stadiul evoluat al văii principale confirmă dimensional diferenţele de vârstă dintre diferite văi ce traversează teritoriul comunei, valoarea  a fragmentării orizontale concretizată în lăţimea redusă a interfluviilor din jumătatea vestice nu se datoreşte nu numai reţelei hidrografice dense, ci şi modelării specifice a versanţilor de către agenţi. Această retragere a dus la apariţia unei câmpii de acumulare marină  fără accidente importante de relief, cu structură şi suprafaţă uşor înclinată NNV-SSE. 

Relieful fluvial
Aspectul de astăzi al văilor, mai ales al celor subsecvente (pârâul Rădeanca) şi a celor secundare, a rezultat în urma a numeroase modificări pe care ele le-au suferit de-a lungul timpului. Reţeaua hidrografică îşi exercită acţiunea modelatoare în două direcţii: sculptarea canalelor de albie minoră şi acumulare a materialului erodat cu formarea diferitelor trepte (terase), mai înalte sau mai joase, în funcţie de vârsta lor.

Relieful sculptural
Canalul de albie minoră al râului Moldova are aspect variat, sectoarele puternic meandrate, alternează cu sectoare mai puţin meandrate şi chiar rectilinii. O altă caracteristică a albiei minore a Moldovei o constituie şi gradul mare de despletire, cuprinzând în interiorul buclelor bancuri de aluviuni, ostroave mari şi mobile constituite din prundişuri. Meandrarea puternică are influenţă hotărâtoare în aspectul malurilor. Se întâlnesc maluri concave, cu înălţimi de 2-3 m, cărora le este specifică erodarea continuă în bază de către firul apei, ceea ce antrenează surparea, opuse acestora sunt malurile convexe în care predomină procesele de acumulare ce dau bancuri de nisip cu diferenţieri de calibru, de la nisipul cu bobul fin din apropierea apei la nisipul cu bobul din ce în ce mai mare cu cât ne depărtăm de aceasta. Canalul de albie minoră al râului Topoliţa este în mare, asemănător cu cel al Moldovei. Pe lungimea sa de 5,5 km cât are pe teritoriul comunei şi în cadrul albiei minore a pârâului Topoliţa întâlnim alternanţe de sectoare puternic meandrate (cum este sectorul de la confluenţa cu Moldova) şi sectoare slab meandrate. De remarcat lipsa bancurilor de aluviuni şi a ostroavelor din prundişuri, aceasta datorită volumului mult mai redus de apă pe care îl are acest râu. CanaluI de albie minoră al Topoliţei s-ar putea divide în două sectoare: primul de la intrarea pe teritoriul comunei şi până la ieşirea din satul Pastrăveni, cu alternanţe de maluri concave, cu înălţimi de 3-5 m, unde surpările materialului loessoid din maluri sunt active şi sectoare cu maluri convexe specifice cursului Moldovei. Al doilea sector are un aspect mult mai monoton, aici albia mult mai adâncită, având un aspect simetric. Influenţele antropice sunt mult mai reduse. Canalul de albie minoră al pârâului Rădeanca este net diferit de celelalte două. Pe cursul sau superior canalul de albie minoră este aproape rectiliniu, la ieşirea din zona mai înaltă, datorită atenuării pantei pârâul începe să se meandreze din ce în ce mai puternic atingând coeficientul maxim de meandrare în zona numită "Capul Dealului", unde meandrele sunt încătuşate. Amploarea meandrării se reduce spre confluenţa cu Topoliţa, concomitent adâncindu-se canalul de albie minoră, aşa că la intrarea în Păstrăveni el se găseşte cu aproximativ 10 m sub nivelul suprafeţei topografice înconjurătoare şi cu 110 m sub nivelul interfluviilor.

Relieful de acumulare fluviatilă
Acumularea fluviatilă se materializează prin luncile Moldovei Topoliţei şi Rădencei, cu dezvoltare spaţială diferită, şi terasele Moldovei. Luncile celor trei râuri reprezintă cel mai tânăr relief fluviatil de vârstă holocenă. Ele constituie şi cele mai joase trepte de relief, relativ  plane în mare parte inundabile cu pante longitudinale de 1 - 2 m pe km. 

Lunca Moldovei
Pe raza comunei Păstrăveni este bine dezvoltată, cu lăţimi ce oscilează între 0,5-1 km, lăţimea maximă fiind atinsă în sudul comunei. Ea are un aspect terasat, prezentând două trepte sculptate în acelaşi complex aluvionar, ale căror altitudini oscilează între între 1-3 m şi 3-5 m. În cuprinsul luncii se schiţează meandre şi braţe părăsite, vechi popine care se ridică cu 0,5-1 m peste nivelul general al acestora, microforme de tasare şi sectoare cu exces de umiditate. Altitudinea absolută a luncii este de 255-265 m, fiind cea mai joasă forma de relief a comunei. Intre depozitele de luncă predomină autoritar cele aluviale aduse de Moldova şi afluenţii săi din amonte. Textura depozitelor aluvionare este predominant lut-nisipoasă şi lutoasa, cu menţiunea că această textură relativ fina, tinde sa devină tot mai grosieră spre baza acumulativului şi spre canalul de albie minoră.

Lunca Topoliţei
Este mult mai puţin dezvoltată, atinge valori până la 100 m în intervalul altitudinal, de 250 m în sudul comunei si 270 m în nordul acesteia. Sub aspect litologic aluviunile aduse de Topoliţa, au textură şi depunere asemănătoare cu cele ale Moldovei dar de grosime mai mică. Morfologia este mult modificată în comparaţie cu cea a Moldovei, apar în schimb mici sectoare de cursuri părăsite şi microforme de tasare. Lunca pârâului Rădeanca, mult diminuată în raport cu lunca Moldovei şi a Topoliţei, are o lăţime medie de 30-50m. În alcătuirea litologică domină depozitele aduse de Rădeanca şi afluienţii de pe dreapta ei, acestora li se adaugă marginal, materiale de pe versanţi. În ce priveşte textura aluviunilor, aceasta este lutoasă şi lut-argiloasă. Nu se pun în evidenţă pietrişuri din cauza puterii reduse de transport a pârâului Rădeanca, acesta neputând transporta decât material lin în suspensie. Alte forme de relief rezultate în urma acţiunii apelor curgătoare sunt terasele fluviatile. Ele constituie una dintre cele mai dezvoltate categorii geomorfologice de pe teritoriul studiat, formate datorită adâncirii ritmice a albiilor, întreruptă de perioade favorabile acumulării. Terasele constituie terenuri de cea mai bună calitate pentru multiple utilizări. Ele au o fragmentare redusă, au soluri fertile, bine dezvoltate, favorabile culturilor agricole, sunt stabile şi bine drenate, preferate pentru amplasarea şi dezvoltarea aşezărilor omeneşti şi a căilor de comunicaţii. Ele oferă şi unele materialele construcţie de interes local (prundişuri, nisipuri, luturi) conţin straturi acvifere relativ bogate ce pot fi folosite în alimentarea cu apă a localităţilor.

Resursele naturale
Din informaţiile pe care le avem până în prezent reiese că subsolul comunei Păstrăveni este sărac în resurse minerale. In perioada 1974-1975 s-au făcut prospecţiuni geologice în vestul comunei, spre limita cu comuna Petricani. Rezultatele  prospecţiunilor nu se cunosc, totuşi, se pare că este certă prezenţa gazelor naturale în zonă. O resursă sigură este apa subterană, ale cărei calităţi fizico-chimice sunt cele mai bune. Aceasta o întâlnim cu precădere în şesurile Moldovei şi în conurile inactive, situate la confluenţa pârâului Rădeanca cu Topoliţa. Ca resurse de importanţă locală poate fi amintit materialul de construcţie reprezentat prin prundişuri şi nisipuri din albia majoră a râului Moldova şi Topoliţa. Luturi loesoide se exploatează în mici cariere denumite local lutării. O altă resursă care la nivelul anilor 1975 era exploatata pe teritoriul comunei este argila, multe case ridicate în comună în perioada anilor 1975 - 1978, precum şi o serie de anexe din cadrul fostului C.A.P. au folosit ca material de construcţie cărămidă. O altă resursă o reprezintă materialul lemnos, lemnul nu cunoaşte o utilizare industrială, ci doar pentru a acoperi în parte necesarul de lemn de foc. Nu putem spune cu certitudine că cele amintite reprezintă singurele resurse naturale ale comunei. În condiţiile în care cercetării geologice i s-ar acorda o atenţie mai mare, s-ar putea ca în viitor să se descopere o serie de minerale utile, care să mărească suportul natural al dezvoltării comunei şi trecerea acesteia în rândul localităţilor urbane ale tării.

Clima
Aşezat în partea de est a ţării, teritoriul comunei Păstrăveni are un climat temperat continental, asemănător în general cu cel al unităţii fizico-geografice majore din care face parte podişul Moldovei, dar cu unele aspecte locale. Aspectul actual al climei teritoriului studiat  este rezultatul intercaţiunii factorilor climatogeni (radiativi, geografici şi dinamici).

Temperatura aerului 
Temperatura medie anuală este de 8,1 grade C faţă, cantitatea de precipitaţii este de 630 mm/an faţă iar vânturile dominante sunt cele de nord-vest. Valorile temperaturii aerului şi regimul ei anual sunt determinate de un complex de factori, în care rolul principal îl are radiaţia solară şi circulaţia generală a atmosferei la care se adaugă şi particularităţile condiţiilor fizico-geografice regionale şi locale. Temperatura medie a aerului (calculată pentru perioada 1970-1994) este de 8,7 grade C. Mersul temperaturii medii înregistrează unele mici variaţii în sens altitudinal, ea scade din sud-estul comunei unde altitudinea este de 255 m spre vestul teritoriului, unde relieful este mai înalt - 430 m altitudine asolută. Diferenţele de temperatură între lunile de vară nu depăşesc 1-2 grade Celsius iar între lunile de iarnă depăşesc 3 grade Celsius, între lunile anotimpurilor de tranziţie salturile în media temperaturii sunt mult mai mari de 6 - 7 grade Celsius. Radiaţia solară, combinată favorabil cu circulaţia maselor de aer, permite realizarea unor temperaturi asolute extrem de mari. Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în ziua de 17 august 1952 (+38,2 grade Celsius). Temperatura minimă absolută s-a produs în urma invaziei unei mase de aer arctic foarte rece şi a avut valoarea de -33,20 grade Celsius pe data de 10 februarie 1954. 

Umezeala aerului
Alături de regimul temperaturii aerului, regimul umezelii şi precipitaţiilor constituie o caracteristică climatică dintre cele mai importante care au o influenţă asupra proceselor fizico-geografice şi imprimă un anumit aspect peisajului. Umezeala relativă a aerului este exprimată prin valoarea raportului dintre cantitatea de vapori de apă existenţi în atmosferă şi cea maximă corespunzătoare temperaturii. Valoarea medie este de 71%. O caracteristica importantă a acestui indicator climatic este faptul că mersul său anual este invers cu mersul temperaturii aerului. Astfel, valorile maxime ale umezelii relative se realizează în decembrie 81%, minimul este atins în lunile de primăvară aprilie-mai 63%. Aceeaşi variaţie se poate urmări şi în mersul diurn a umezelii relative. Cele mai scăzute valori sunt între orele 14-16, când se înregistrează cele mai mari temperaturi din timpul zilei (iarna de 34 % la ora 14, vara 20% la aceeaşi oră). Valoarea maxima a umezelii relative se înregistrează spre dimineaţă dată cu producerea temperaturii minime diurne.

Nebulozitatea 
Valoarea medie anuală a nebulozităţii este de 6,2. În timpul anului nebulozitatea medie lunară  este minimă la sfârşitul verii şi maximă la începutul iernii în funcţie de frecvenţa anilor ciclonali şi a sistemelor frontale. Iarna, succesiunea fronturilor atmosferice degajate de frecvenţa mare a depresiunilor barice (caracterizate prin mişcare ascendentă a aerului) determină o nebulozitate ridicată cu valori peste 7. În timpul verii, creşterea temperaturii reduce posibilitatea de saturare a aerului cu vapori de apă şi ca urmare scade gradul de acoperire a cerului cu nori, sporind durata efectiva de strălucire a soarelui.

Precipitaţiile atmosferice
Se înregistrează în medie 35 de zile de ninsoare pe an. Prima ninsoare se produce de obicei la începutul lunii noiembrie iar ultima zi cu ninsoare în medie se situază la sfârşitul lui martie. Între aceste limite medii sunt cuprinse circa 135 de zile, timp în care pot apărea condiţii de căderea ninsorii, zăpada persistă circa 50 de zile în medie pe an, acoperind solul cu un strat de 10 - 15 cm (în locuri adăpostite). În afara precipitaţiilor sub formă  de ploaie şi zăpadă, prezintă importanţă din punct de vedere climatologic practic şi alte forme de precipitaţie sau sublimare a vaporilor de apă: lapoviţa, poleiul, chiciura, grindina, ceaţa, roua şi bruma.   

Dinamica atmosferei
Direcţiile predominante al vîntului sunt în conformitate cu caracterul morfohigrafic al teritoriului. Calmul atmosferic înregistrează valori de 30,1 %, cu frecvenţa cea mai mare toamna, atunci când depăşesc cu 3 - 4 % media anuală şi frecvenţa cea mai mică primăvara şi vara când coboară cu 3-4 % sub media anuală. Viteza vântului este direct condiţionată de valoarea gradienţilor barici care se dezvoltă între principalii centri de actiune atmosferică ce influienţează acest teritoriu. Cea mai mare viteză o au vânturile dinspre nord-vest (2,5-4,5 m/s) şi nord (12-3,5 m./s.) Vîntul din direcţia vest şi est are viteze reduse (în medie sub 2,5 m/s) dar din celelalte direcţii au viteze intermediare (de 2 –3,5 m/s). Frecvenţa şi viteza cu care bate vântul în timpul anului se răsfrâng negativ asupra activităţii cotidiene a omului. Iarna vântul viscoleşte zapada, blocând căile rutiere sau dezgolind arăturile şi semănăturile. În acelaşi timp vântul constituie şi o sursa inepuizabilă de energie nevalorificată încă.

Apele
Componentă  de   seamă   a  peisajului  natural,  apa  constituie  în condiţiile teritoriului studiat, factorul  cel mai activ în modelarea reliefului. Apele din teritoriu reflectă varietatea caracteristicilor litostructurale şi a morfogenezei reliefului, în interacţiune cu factorii climatici specifici zonei. Sursa principală de alimentare a unităţilor acvatice de pe teritoriul comunei o constituie precipitaţiile iar cel mai important consumator este evapo-transpiraţia.
    
Apele subterane
Stratele acvifere freatice constituie principala sursa de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei şi în acelaşi timp unul dintre factorii de bază în declanşarea şi dezvoltarea unor procese geomorfologice actuale. În funcţie de condiţiile naturale generale şi mai ales morfo-litologice, apele subterane freatice de pe teritoriul studiat se pot grupa în următoarele unnităti:

Apele de suprafaţă
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul comunei Păstraveni este formată din cursurile cu caracter permanent ale Moldovei, Topoliţei, Rădencei şi doi mici afluenţi de pe dreapta acestuia din urmă. Pe lângă acestea se mai întâlnesc şi câteva cursuri temporare, cu apă primăvara şi în perioadele ploioase, situate în sudul şi sud-vestul satului Rădeni. Asemenea cursuri, în număr de două, apar şi în estul satului Lunca Moldovei, ele reprezintând în fapt două braţe părăsite ale Moldovei şi au apă doar în timpul viiturilor. Pe teritoriul comunei Păstrăveni se întâlnesc şi câteva mici acumulări antropice, pe unul din braţele părăsite ale Moldovei, apa acestor acumulări fiind folosită înainte de anul 1989 la irigaţii şi pentru pescuit pe plan local. Râul Moldova reprezintă cel mai important curs de apă de pe teritoriul studiat; constituie pe o lungime de 1 km limita estică a comunei, separând-o de comunele Moţca şi  Mirosloveşti din judeţul Iaşi. Moldova reprezintă pentru comună şi o mare importanţă economică; din lunca râului de exploatează mari cantităţi de nisip şi pietriş, apa sa poate fi folosită în irigarea unor mari suprafeţe din luncă, unde în trecut erau întinse grădini de zarzavat. Prin poziţia sa în cadrul comunei, dar mai ales lipsa unui pod peste râu pe teritoriul studiat, face imposibil accesul locuitorilor la şoseaua de  importanţă  europeană  E 85, acces ce poate constitui o premiză pentru dezvoltarea economică viitoare. Râul Moldova constituie unul din afluenţii importanţi ai Siretului, situat pe dreapta acestuia. Izvorăşte din Obcina Mestecănişului de sub vârful Lucina (1590 m), suprafaţa bazinului  este de 4326 km, iar lungimea de la izvoare până la vărsarea în Siret este de 205 km. Moldova primeşte numeroşi afluenţi, mai ales de pe dreapta (Suha, Suha Mare, Raşca, Neamţ, Topoliţa), însă cel mai important este Moldoviţa, cu o suprafaţă a bazinului hidrografic de 563 km şi o lungime de 51,6 km, situat pe stânga Moldovei. Al doilea râu ca mărime de pe teritoriul comunei Păstrăveni este Topoliţa; izvorăşte de pe versantul estic al munţilor Stânişoarei, din apropierea mănăstirei Agapia. Lungimea acestui râu este de 30 km, suprafaţa bazinului hidrografic este de 288 km, debitul mediu anual la Păstrăveni este de 1,3 mc/s, debitul maxim fiind de 385 mc/s în anul 1969, iar debitul minim de 0,13 mc/s. Datorită suprafeţei mici a bazinului hidrografic variaţiile de debit sunt foarte mari. Vara, pe timp secetos, cursul Topoliţei poate ajunge la o lăţime de 2-3 m, în schimb la viituri poate ocupa toată suprafaţa luncii, atingând lăţimi de 300-400 m, pagubele produse fiind foarte mari. Din lungimea totală, pe teritoriul comunei, ea îşi desfăşoară 10% (3 km). Pe lângă pagubele materiale mari pe care le produce la viituri, ea este de un real folos pentru viaţa socială şi economică a comunei, prin marile cantităţi de materiale de construcţii ce se exploatează din albia majoră dar şi prin apa sa utilizată la irigaţii. Al treilea curs de apă ca importanţă pentru comună este Rădeanca; îşi are izvoarele pe teritoriul comunei  în nord-vestul satului Rădeni, lungimea acestui pârâu fiind de aproximativ 9 km. Prezintă o vale îngustă, cu numeroase sectoare foarte meandrate (zona Capul Dealului), ce se adânceşte continuu de la izvoare spre vărsare, ajungând ca în satul Păstrăveni să coboare cu 8-10 m sub nivelul suprafeţei topografice. Numărul viiturilor este mare, ele putând fi provocate de topirea bruscă a zăpezii pe suprafaţa bazinului hidrografic, iar vara de ploile cu caracter torenţial. În timpul viiturilor, nivelul pârâului poate creşte cu 4-5 m, iar în verile secetoase, debitul scade atât de mult încât firicelul de apă cu greu îşi face loc spre vărsare prin propiile aluviuni. Importanţa economică este redusă.

Sursele de alimentare
Cursurile de apă de pe teritoriul studiat se alimentează din surse de suprafaţă şi subterane. Sursele de suprafaţă, reprezentate din ploi şi zăpezi, constituie forma principală de alimentare cu apa a râuri lor. Astfel din volumul scurgerii anuale, aportul surselor de suprafaţă oscilează între 70-85% în care zăpada reprezintă 28-30% iar ploile 70-72%. Sursele subterane reprezentate prin apele freatice, reprezintă o sursă continuă, dar cu debit variabil.

Vegetaţia

Distribuţia vegetaţiei
Principalele trăsături ale învelişului vegetal sunt condiţionate de variaţiile de temperatură şi umiditate în funcţie de altitudine, de prezenţa anumitor tipuri de sol, de prezenţa aproape de suprafaţă a pânzelor freatice, dar mai ales de activitatea antropică, care sub diversele ei forme a produs în decursul timpului modificări profunde ale covorului vegetal, cu consecinţe multiple asupra stării de echilibru a mediului înconjurător.

Etajul forestier
Dezvoltarea vegetaţiei forestiere în vestul comunei este favorizată de relieful mai înalt şi mai accidentat, de un climat ceva mai umed şi mai răcoros şi de soluri silvestre, argilo fluviale. În trecut, pădurea Rădeni a aparţinut Casei Şcoalelor şi ocupa o suprafaţă mult mai mare. Exploatarea s-a făcut neraţional, fiind afectate în mod special speciile cu posibilităţi de regenerare mai reduse (fagul, gorunul şi stejarul), pe când speciile aflate într-un proces natural de expansiune (carpenul şi frasinul) au fost în general favorizate de acţiunea antropică. Modificări ale pădurii s-au făcut şi ca urmare a tăierilor dezordonate, datorită regenerării mai rapide a unor specii de productivitate inferioară  dar cu putere mare de lăstărire (teiul argintiu) s-au care fructifică abundent (carpenul). În 1948 pădurea Rădeni a trecut în proprietatea statului suferind modificări importante; s-au extins suprafeţele plantate, mult spre sud-est s-au redus tăierile şi s-a îmbunătăţit componenta floristică. În pădurea existentă astăzi, stejarul se asociază cu gorunul, carpenul, frasinul, arţarul, cireşul sălbatic, mărul pădureţ, părul pădureţ, etc pe versanţii cu orientare nordică apare izolat şi fagul. Pădurea, fiind mai luminoasă, permite o frecvenţă mai mare a arbuştilor: alun, corn, măceş. Prezenţa luminii favorizează şi dezvoltarea unei bogate flore în stratul ierbos: mierea ursului, firuţa de pădure, rogozul de pădure, laptele câinelui, umbra iepurelui, ferigi, etc plus cunoscute efemeride de primăvară: ghiocel, viorele, toporaşi şi altele. În afara asociaţiei vegetaţiei zonale, reprezentată prin pădure, pe teritoriul comunei se întâlneşte şi o vegetaţie intrazonală.

Vegetaţia luncilor
Specificul formaţiunilor vegetale ale luncilor (pajişti şi arborete) este determinat de prezenţa solurilor aluviale inundate periodic şi cu exces temporar de umiditatea freatică, de umezeala relativă mai crescută a aerului şi de frecvenţa mai mare a fenomenelor hidrometeorice (rouă, brumă). Pajiştile ocupau în deceniile V, VI şi VII suprafeţe mult mai mari în lunca Moldovei şi Topoliţa, începând cu deceniul VIII, suprafaţa acestora reducându-se mult, mai ales în lunca Moldovei, datorită intervenţei antropice. Intervenţia nechibzuită a omului, prin defrişarea unei mari părţi din nord - estul satului Lunca Moldovei, precum şi prin modificarea continuă a albiei râului cauzată de lucrările la Staţia de exploatare a pietrişului de pe malul stâng, au favorizat distrugerea an de an a noi suprafeţe de pajişti. Pajiştile de luncă sunt alcătuite predominant din specii mezofile. Intre gramineele ce formează mai frecvent asociaţii sunt: pirul târâtor, iarba câmpului, firuţa de câmp, păiuşul, la care se adaugă specii de trifoi şi diverse alte dicotiledonate. O altă categorie de pajişti o reprezintă cele din sudul satului Rădeni care s-au format în cea mai mare parte pe locul păduri (defrişate). Pe terenurile erodate, în special pe coastele repezi din sudul teritoriului studiat, se dezvoltă în deosebi pajişti de bărboasă, paiuş, firuţa cu bulb. Suprafaţa ocupată cu pajişti se reduce continuu, datorita luării în cultură după anul 1990 a unor terenuri din luncile râurilor importante şi chiar de pe versantul drept al pârâului Rădeanca. Vegetaţia lemnoasă ocupa suprafeţe reduse, datorită intenselor defrişări din perioada 1950 - 1960. Ea este alcătuită mai ales din sălcişuri, răchitişuri şi plopişuri, care preferă locurile mai umede din cuprinsul luncii Moldovei. În lunca Topoliţei această vegetaţie a fost îndepărtată în întregime, iar pe cursul pârâului Rădeanca este mai dezvoltată pe cursul inferior, fiind reprezentată în special prin salcie albă. Vegetaţia palustră (de mlaştină) apare în mici areale localizate în microforme negative de relief cu înmlăştiniri permanente sau prelungite. Ele sunt mai frecvente în luncile principalelor râuri ale comunei, dar nu lipsesc nici pe versantul din sudul satului Rădeni (în sectoarele afectate de alunecări) şi chiar pe podul terasei a-IV-a a Moldovei în sectorul numit "Bahnă". Speciile hidrofile în mlaştinile comunei sunt: rogozul, pipirigul, jugina, papura, stuful, papura, coada calului, izmă boaştei, săgeata apei. Dintre plantele hidrofile frecvente sunt: lintiţa, broscăriţa, iarba broaştei. Pajiştile naturale primare sau secundare (postforestiere), pe lângă suprafaţa redusă pe care o ocupă, sunt în majoritatea lor situate fie pe terenuri în pantă supuse eroziunii, fie în lunci existând după anul 1990 pericolul înlocuirii lor cu plante de cultură. Plantele toxice sunt cele care dăunează metabolismului animalelor, unele producând chiar moartea acestora, datorită prezenţei în cantităţi nocive a unor substanţe toxice ca: alcaloizi, glucosizi, saponine, taninuri, alcooli, uleiuri etc. Multe dintre ele nefiind furajere, sunt evitate de animale, altele însă nu se trădează sau sunt consumate împreună cu cele furajere. Principalele plante toxice sunt următoarele: mătrăguna, coada calului, piciorul cocoşului, laptele câinelui, loboda, bozul, cucuta, iarba fiarelor, stânjenelul, pelinul. Plantele ruderale mai frecvente (nefurajere sau slab furajere) din pajiştile comunei sunt: lumânărica, talpa gâştei, scaiul, morcov sălbatic, urzica, urzica moartă, laptele câinelui, pălamida, păpădia ş.a. În componenţa vegetaţiei spontane a comunei intră şi un însemnat număr de specii de mare valoare economică: medicinale, melifere şi industriale a căror valorificare mai intensivă se impune.

Plantele medicinale
Dintre cele mai importante care pot face obiectul unor exploatări organizate mai intensive şi chiar culturi pentru industria farmaceutică menţionăm: muşeţelul, coada şoricelului, cicoarea, mierea ursului, pătlagina, cimbrişor, păpădia, menta, urzica moartă, teiul, socul, măceşul, salcâmul, cornul etc. 

Fauna
Fauna ţinutului este extrem de diversificată şi bogată. Unele animale au o organizare relativ simplă, altele din ce în ce mai complexă; unele trăiesc libere, altele duc o viaţă parazitară; unele foarte numeroase sunt extrem de mici, încât nu pot fi văzute cu ochiul liber, altele din contra sunt mai mari şi mai mult sau mai puţin cunoscute oamenilor.

Fauna terestră
Fauna pădurii şi-a restrâns mult arealul şi numărul datorită accentuatei reduceri a suprafeţei pădurilor. Ea este reprezentată printr-o gamă variată de genuri, specii de la mamiferele de talie mare, până la lumea diversificată şi plină de dinamism a insectelor. Dintre mamifere, sunt bine reprezentate cervidele. Astfel, căprioarele, datorită măsurilor de protecţiei şi vânătorii raţionale au atins o densitate apropiată de limita capacităţii de suport a biotopului. Din această cauză, acestea au părăsit pădurea în număr mare şi le întâlnim pe terenurile cultivate şi pe pajiştile din estul comunei. Suidele, reprezentate prin porcul mistreţ au ajuns să formeze populaţii numeroase, iar în căutarea hranei distrug adesea toamna culturile de porumb şi cartofi din vestul teritoriului. Vulpea este în număr tot mai redus, datorită acţiunilor de combatere prea brutală. Lupul nu se mai întâlneşte pe teritoriul comunei. Mustelidele sunt bine reprezentate prin nevăstuica, dihor, viezurele. Rozătoarele mai caracteristice acestei zone sunt: veveriţa, şoarecele scurmător, şoarecele de pădure. O frecvenţă apreciabilă o au iepurii. Păsările se găsesc în număr mare şi aparţin unor grupuri sistematice variate. Mai caracteristice sunt picidele, reprezentate prin ghionoaie, ciocănitoarea mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea mică; strigidele, bine reprezentate prin ciuful de pădure, cucuveaua, buha, sunt mai rare. În număr mare sunt: pitulicea, piţigoii îndeosebi, sticletele, mierla, sturzul cântător, privighetoarea mare, ciocârlia de pădure, ciocârlanul, codobatura, turturica, guguştiucul, apărut recent din peninsula balcanică. Frecvente sunt deasemenea gaiţa, coţofana, stancuţa, cioara. Răpitoarele de zi sunt reprezentate prin: şorecarul comun, şoimul rândunelelor, uliul porumbar, uliul păsărar. Cu frecvenţă apreciabilă e întâlneşte cucul, pupăza, graurul. Foarte comune sunt vrabia, rândunica, lăstunul. Reptilele au puţine specii caracteristice pădurii întâlnind: şarpele de pădure, guşterul iar prin poeni şi pajişti şopârla. Amfibienii întâlniţi în ochiurile mlăştinoase şi bălţile din această zonă sunt reprezentaţi prin: tritoni, buhai de balta, cunoscute broaştele de lac, broasca roşie de pădure, brotăcelul. Litiera pădurii, luminişurile, scoarţa copacilor sunt populate de numeroase nevertebrate: gasteropode, miriapode, păianjeni etc. Dintre insecte o contribuţie importantă la igiena pădurii o au arahidele, furnica roşie, care se hrănesc cu larve, omizi şi alţi dăunători.

Fauna pajiştilor
Mamiferele cele mai reprezentative sunt din grupul rozătoarelor: popândăul, şoarecele de câmp.  În preajma locuinţelor se dezvoltă în număr mare şoarecele de casă şi şobolanul de casă.  Destul de răspândit este şi iepurele de câmp, alături de care se mai întâlnesc ariciul, căprioara, vulpea. Păsările mai caracteristice sunt: prepeliţa sau pitpalacul, potârnichea. Mai numeroase sunt păsărelele: graurii, ciocârliile, guguştiucul, cucul, ciocârlanul, sticletele, vrăbiile, ciorile şi rândunelele. În lunca Moldovei se întâlnesc mai ales vara, specii ce cuibăresc în maluri ca prigoria, lăstunul de mal, codobatura sau ca cele ce îşi caută hrana aici, cum este barza sau pescăruşii care hoinăresc mai ales în lungul râului. Reptilele au ca principali reprezentaţi: şarpele de casă, şopârla de câmp. Amifibiile sunt reprezentate prin: buhai de baltă şi broaşte. Dintre nevertebrate se impun cu populaţii numeroase diverse grupe de insecte, mai ales orthoptercle (cosaşi, greierele etc.) şi coleopterele (îndeosebi scarabeii). Fauna acvatică este distribuită în mici areale, condiţionate de biotopurile specifice ale apelor stătătoare şi curgătoare. Mamiferele mai comune în apele stătătoare ale comunei sunt: şobolanul de apă şi chiţcanul Acvifauna este mai numeroasă în timpul pasajului de primăvară şi toamna fiind reprezentată prin diferite specii de gâşte şî raţe sălbatice. Unele dintre raţele sălbatice cuibăresc frecvent în spaţiul comunei. Ihtiofauna este deasemenea, relativ bogată şi variată, mai ales pe cursul Moldovei. Dintre speciile de peşti mai importante sunt: scobaiul, cleanul, mreana, moioaga. Mai rar coboară aici însoţitorii păstrăvului (zgăvocul, boişteanul, porcuşorul de mal). În acumulările din estul satului Lunca Moldovei trăiesc: linul, carasul, ştiuca, tiparul, zvârluga.

Mijloace de transport
Comuna Păstrăveni este amplasată la limita judeţului în partea de est a acestuia, oraşul cel mai apropiat de comună este Tg.Neamţ situat la distanţa de  18 km, măsurată pe drumul judeţean DJ 155 I.

Pentru a se ajunge în oraşul Piatra Neamţ – reşedinţa de judeţ, se foloseşte drumul judeţean DJ 155 I pînă în localitatea Totoieşti, apoi se circulă pe drumul judeţean DJ 208 G Hanu Ancuţei – Girov – Piatra Neamţ, distanţa de oraş pe traseu fiind de 43 km. 

Spre orasul Roman se circulă pe DJ 208 G pînă în localitatea Hanu Ancuţei şi pe drumul naţional DN 2 (drumul european E 85) pe o distanţă de 38 km, pentru satele componente ale comunei, accesul pe aceste direcţii realizîndu-se cu trecerea prin satul de reşedinţă.


Pe teritoriul comunei Păstrăveni se desfăşoară doar circulaţia rutieră, celelalte tipuri de circulaţie (feroviară, navală, şi  aeriană) neexistînd. Teritoriul comunei este traversat de următoarele drumuri principale care asigură legături cu alte comune sau localităţi ale comunei:
- drumul judeţean DJ 155 I Humuleşti – Totoieşti km 0+000 şi km 28+871 ce asigură legătura cu oraşul Tg.Neamţ şi intră pe teritoriul comunei dinspre localitatea Urecheni la km 17+700 şi iese din teritoriu spre localitatea Davideni la km 20+800,
- drumul comunal DC 19 Păstrăveni – Rădeni modernizat din anul 1997 cu imbrăcăminte asfaltică elastică km 0+000 – 5+160,
- drumul comunal DC 21 Păstrăveni – Lunca Moldovei – Timişeşti pe o distanţa de 5 km 0+000-5+000.
În interiorul localităţilor în afara drumurilor principale de acces sînt străzile secundare (uliţele), cu îmbrăcăminţi provizorii, cele mai multe din pămînt sau balastate. Transportul călătorilor din şi spre centrele urbane din judeţ este asigurat de transportul în comun în tranzit pe traseele Tg.Neamţ – Roman, Tg.Neamţ – Războieni – Piatra Neamţ , Iaşi – Tg.Neamţ, Tg.Neamţ – Ţibucani. Din şoseaua Tg.Neamţ – Piatra Neamţ care străbate satul Păstrăveni, se desprind drumuri comunale care fac legătura cu satele din compunerea administrativă sau aflate în imediata vecinătate. Fiecare sat are drumul principal ce străbate localitatea de la un capăt la celălalt iar din acestea se desprind drumuri de acces pentru fiecare  uliţă sau casă izolată.

Utilităţi publice existente
În primăvara anului 2003 s-a început derularea unui proiect, finalizat în toamna anului 2004, de alimentare cu apă a satelor Păstrăveni şi Lunca Moldovei cu o finanţare externă, proiect obţinut cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, proiect ce are ca obiective:
- realizarea unei reţele de distribuţie a apei potabile în două din satele comunei şi anume satul Lunca Moldovei şi Păstrăveni cu o lungime de 12.600 metri;
- construirea unei staţii de pompare a apei intr-un rezervor de înmagazinare şi a unui grup de pompe booster intermediare de repompare;
- construirea unei staţii de clorinare;
- montarea unui număr de 40 de cişmele stradale.
La sfarsitul anului 2003 s-a reuşit racordarea cetăţenilor din satele Păstrăveni şi Rădeni la televiziunea prin cablu TV prin firma Zanoti srl cu sediul în Piatra Neamţ şi punct de lucru în comuna vecină Urecheni, în prezent existînd un număr de peste 1000 abonaţi pentru un număr de 48 canale TV transmisia semnalului realizîndu-se prin fibră optică.

Istorie
Satul, elementul cel mai activ în umanizarea şi evoluţia peisajului, în urma stabilirii treptate a unor relaţii productive şi de rezistenţă ale populaţiei cu mediul ambiant, s-a fixat şi dezvoltat pe vetrele de sat primitive, care devin în perioadele istorice următoare baza proliferării noilor aşezări omeneşti, «stupul demografic al obştii ». Satul românesc a reprezentat « firul » continuităţii poporului român pe teritoriul carpato – dunărean, o forma de adaptare la mediul geografic, o adaptare la împrejurările vitrege prin care a trecut. Din aceste sate « matca » s-au desprins apoi, pe măsura creşterii numărului populaţiei, grupuri de populaţie care – căutîndu-şi un loc de casă  – se stabilesc mai sus sau mai jos de satul de origine, mai aproape sau mai departe de acesta , formînd cu timpul aşezări noi. Un moment important în dezvoltarea satelor, respectiv a comunei Păstrăveni a fost acela de împroprietărire (1921) cu pămînt a însurăţeilor, pentru ca apoi sa urmeze :
- cooperativizarea agriculturii (1955 – 1962), mecanizarea si modernizarea  agriculturii ;
- sistematizarea rurală, concepută ca un proces de transformare complexă a satului, de proliferare  în rural a unor elemente de tip urban ;
- momentul decembrie 1989 după care a început perioada de tranziţie,  a determinat mutaţii importante în structura internă a satelor, în organizarea spaţiului rural in general. 
Nu există documente scrise care să ateste denumirea localităţilor componente sau cînd acestea s-au format, cert este însă faptul că localitatea resedinţă de comună - Păstrăveni işi are originile în perioada medievală, dovadă fiind existenţa locaşului de cult – biserica creştin-ortodoxă. Satul Rădeni este străbătut de pîrîul cu acelaşi nume – Rădeanca, de aici provenind şi denumirea lui, pe valea căruia în vechime erau păşuni unde un cioban – Radu – îşi avea aici turmele sale de oi, iar cea a  satului Lunca Moldovei provenind de la faptul că este aşezat pe malul drept al rîului Moldova, denumire dată după colectivizarea agriculturii, vechiul nume fiind Buzaţi, probabil de la numele unei familii ce îşi avea aici proprietatea.
Nu  dispunem de documente epigrafice despre primele începuturi ale vieţii pe aceste meleaguri, atât în ceea ce priveşte localitatea de reşedinţă, cît şi celelalte sate componente. Ca vîrstă, cele mai vechi aşezări sînt localităţile Păstrăveni şi Rădeni, satele Spieşti şi Lunca Moldovei au apărut după reforma agrară din timpul lui Alexandru Ioan-Cuza. De aceea admitem unele explicaţii potrivit cărora, numele comunei – Păstrăveni, ar proveni de la nişte ciuperci comestibile numite păstrăvei, ce creşteau în pădurile care odinioară acopereau întrega localitate, păduri astăzi defrişate în intregime. Numele “Păstrăveni” se crede că vine şi de la o crescătorie de păstrăvi pe care a încercat să o facă proprietarii moşiei Catargiu, acest fapt putînd explica şi porecla ce o purta mai tîrziu unul din proprietarii din familia Sturza, anume Gr. Sturza Păstrăvanul. De la vechii proprietari, primii locuitori au avut de suferit: astfel, cam la 1,5 km de sat, spre sud, se afla pe Capul Dealului un sat răzăşesc, sat ce a fost ars împreună cu bisericuţa lui în timpul domniei lui Mihai Sturza, din porunca acelui Gr. Sturza, proprietarul moşiei, pentru că ţăranii au refuzat să vîndă pe nimic pămînturile lor răzăşeşti. Unuia din locuitori, cu numele Ivan, i s-a luat cu forţa întreg pămîntul aflat în şesul din confluenţa între Topoliţa şi Moldova, numit azi Şesul lui Ivan. Un nepot de-al acestui Ivan mai trăia în anul 1931-1932 şi ştia unde se află mormîntul bunicului său deposedat de pămînt de acel boier Grigore Sturza.
Zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind uneltele neolitice ce s-au descoperit întâmplător, în apropierea satului Rădeni şi care astăzi, se păstrează în incinta şcolii din sat, cioburi de tip cucutenian, ce dovedesc o activitate economică şi socială veche. O altă dovadă ce dovedeşte vechimea acestor meleaguri ar fi tezaurul tracic de aur în greutate de 980 grame, compus din patru vase frumos lucrate şi păstrate într-o stare relativ bună, descoperite întâmplător în anul 1970 de către un localnic şi păstrat un timp la şcoala din Rădeni, fiind preluat apoi de catre Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ. Aşezările din comună s-au dezvoltat pe terasele apelor curgătoare Moldova, Topoliţa şi Rădeanca, pe moşia fostului boier Sergiu Candianu care la rîndul său o cumpărase de la Banca Iaşilor unde era proprietar Grigore Sturza,  dupa moartea sa fiind cedată Casei Şcoalelor, ce exista pe atunci în localitate. În 1822 moşia Păstrăveni a fost împărţită locuitorilor comunei ca urmare a reformei agrare din anul 1821, în proprietatea Casei Şcoalelor rămînînd 117 ha teren arabil şi 700 ha de pădure. În componenţa comunei până în anul 1927 a fost şi satul Davideni, ambele făcând parte din judeţul Baia.  Satul Lunca Moldovei a fost în componenţa comunei Timişeşti pînă în anul 1950 cînd a fost redat localităţii Păstrăveni, satul Davideni fiind cedat ulterior comunei Ţibucani.
    
Aspecte demografice şi socio-profesionale
Nu există pe plan local studii şi cercetări monografice, informaţii sporadice referitoare la localitatea Păstrăveni apărînd în scrierile lui Mihail Sadoveanu. În ceea ce priveşte istoria acestei localităţi, multe date sînt relative şi discutabile deoarece în arhiva comunei documente mai vechi nu există.
Actualii locuitori ai comunei sînt urmaşii vechilor locuitori ce au venit din alte părţi şi s-au stabilit  pe aceste meleaguri unde au găsit condiţii mai bune de viaţă, unii venind din Transilvania prin sec. XVIII ca oameni liberi, alţii ca împroprietăriţi în urma unor reforme agrare. Cu trecerea timpului populaţia comunei a crescut simţitor ajungând după datele ultimului recensămînt ce s-a efectuat în primăvara anului 2002, la un număr de  1330 gospodării agricole individuale cu o populaţie stabilă de 3746 persoane din care pe  sate astfel:
-    satul Păstrăveni 600 gospodării cu 1699 persoane;
-    satul Rădeni 581 gospodării cu 1692 persoane;
-    satul Lunca Moldovei 147 gospodării cu 351 persoane,
-    satul Spieşti 2 gospodării cu un număr de 4 persoane, întreaga populaţie a  comunei vorbind limba română ca limbă oficială.
Ca în majoritatea zonelor rurale se constată un proces de îmbătrânire  a populaţiei şi a tendinţei populaţiei tinere de migrare către centrele urbane apropiate sau alte localităţi din ţară sau străinătate. Locuitorii comunei sînt în totalitate de naţionalitate română cu o origine etnică geto-daco-romană şi de religie ortodoxă, cu excepţia unui grup mic de persoane adepte ale cultului religios de rit vechi.

Tradiţii locale şi viaţa culturală
Toţi cetăţenii comunei indiferent de sex, religie, etnie şi convingeri politice îşi exercită liber şi fără nici un fel de îngrădire drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute de constituţie sau înscrise în legile ţării, ei avînd dreptul de a participa prin modalităţile prevăzute de lege la viaţa politică, economică, socială şi cultural-sportivă din comună. Localnicul este primitor, firesc, necăutând neapărat şi imediat un avantaj material, preţuieşte cartea dar nu renunţă la avantajele oferite de agricultură, pomicultură, zootehnie, este şiret şi inventiv în relaţiile cu autorităţile, vorbeşte aproape corect limba română, este iubitor de petreceri (nunţi, botezuri şi cumătrii), bea cu măsură dar şi cu convingere, nedispreţuind nimic din ceea ce este omenesc şi lumesc. Este deştept dar o face când este cazul pe “ prostul “, are umor dar nu este ironic, este iubitor de înţelegere şi pace în relaţiile inter-umane începînd cu cea familială şi,  cu toate că este mîndru, îşi cunoaşte locul în societate. Din mîndrie nu acceptă uşor tutela cuiva iar cedarea este superficială de moment, partea lui slabă fiind nepăsarea şi lipsa de năzuinţă stăruitoare la sporirea avutului şi a bunei lui stări. Localnicii nu au preocupări deosebite privind unele meşteşuguri locale pentru prelucrarea unor resurse, nu avem meşteri locali, singurii care mai produc cu resurse proprii bunuri fiind o parte din locuitorii satului Rădeni, unde se produc cuverturi din lînă şi înlocuitori şi spete folosite la ţesutul manual, bunuri ce le valorifică singuri în localităţi din ţară. Viaţa culturală ca şi cea economică este în decădere, oamenii sînt cuprinşi de sărăcie şi  nevoi, de impasul creat de actuala conjunctură. Nu avem obiceiuri deosebite sau manifestări tradiţionale decît cele comune legate de naştere, căsătorie, înmormîntare şi care nu ies cu nimic din tipicul obişnuit.
 
La botez
Dacă copilul este firav, îndată după naştere, este dus la biserică şi este botezat, cînd este voinic, botezul se oficiază dupa 2-3 săptămini. Naşa copilului sau “cumătra cea mare”  cum i se mai spune, pune la lumînarea pe care o va ţine la botezul copilului o broboadă sau un material pentru rochie şi o bucata de pînză albă numită “crişma”. În crişmă este înveluit copilul când este scos din apă, iar broboada sau rochia este oferită cadou mamei.

Cumătria
Se face a doua zi de obicei sâmbăta sau duminica şi este prima baie după botez pe care i-o face nasa copilului. La scoaterea din scăldătoare, copilului i se suflă în gură zahăr ca să fie dulce, iar pe la subţiori i se suflă cu busuioc sfărâmiţat ca să nu se opărească, apa din scăldătoare se aruncă pe un loc curat, spre răsărit, la aruncarea apei moaşa merge cu lumânarea de la botez aprinsă. Ceremonialul se încheie cu servitul mesenilor, primul care face darul de botez fiind naşul. După ce toţi au pus “somn“ copilului, acesta este prezentat mamei de către nasă. După unul sau mai mulţi ani, părinţii copilului se prezintă la naşii acestuia cu colaci şi mai  multe daruri. La ceremonial se daruiesc doi colaci mari din făină albă de grîu, zahâr, o farfurie cu orez, un săpun, un prosop şi o sticlă de ţuică sau vin, cei mai înstăriţi adaugă şi material pentru o rochie sau un costum.

Nunta
Aşa cum se desfaşoară, nunta constituie o manifestare străbătută de adînci simboluri şi cu un rost bine definit în viaţa colectivităţii. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au  dat acestui moment deosebit al vieţii, cinstea şi prestigiul cuvenit. În actul nupţial specific celor de la Păstrăveni, se regăsesc obiceiuri împrumutate de la locuitorii din împrejurimi. Aici nunta se desfăşoară dupa un ritual fast şi bogat, vinerea şi sâmbăta, socrul mare, însoţit uneori de către “vornicei“ umblă prin sat şi cheamă la nuntă (invită la nuntă prin cinstirea sătenilor cu câte un pahar de vin sau ţuică).  Vornicelul este “maiestru de ceremonii“ şi animatorul principal al nunţii, în zorii zilei nunţii, acesta prezentîndu-se la casa mirelui, unde lăutarii sînt în aşteptare. Aici, se adună prietenii mirelui şi invitaţii părinţilor săi, pe care vornicelul, îi întîmpină şi le primeşte darurile. Mirele le mulţumeşte cu câte un pahar de vin sau rachiu şi îi invită să se servească cu prăjituri sau cozonaci şi împreună cu invitaţii  se deplasează la casa nunului de unde pornesc spre casa miresei. După cununia oficială  de la primărie unde se legalizeaza actele de căsătorie se merge la biserică unde mirii sînt legaţi de către preot prin cununii. Nuntaşii se îndreaptă apoi spre casa mirelui sau spre un local ales unde are loc petrecerea propriu-zisă. După ce s-a finalizat închinatul cu toţi nuntaşii, aceştia se duc acasă, ultimii care pleacă fiind nunii, mirii şi socrii.

La moarte şi înmormântare
Îndată după deces, corpul mortului, este scăldat de doi bărbaţi, dacă este bărbat sau de către două femei, dacă este femeie, decedatul este îmbrăcat cu hainele de îngropăciune şi este asezat pe o masă cu faţa spre răsărit şi mâinile încrucişate pe piept, unde există o icoană sărutata de toţi ce vin să-l vadă pentru ultima oară. Pînă la înmormântare, mortul este vegheat permanent de rudele cele mai apropiate care au grijă să nu se stingă lumînările ce ard deoparte şi de alta a sicriului. În seara dinaintea înmormîntării se împodobeşte pomul cu fructe, bomboane, zahăr, covrigi şi o scară făcută din aluat de colac, cel care duce pomul fiind naşul mortului sau un descendent al acestuia. În ziua înmormântării sicriul este scos şi dus pe năsălie la biserică. În biserică i se face slujba prohodului şi toţi cei prezenţi se apropie de sicriu şi î-şi  iau rămas bun prin sărutarea icoanei, cei mai apropiaţi sărutându-i mâna şi faţa. Ajunşi la mormânt preotul citeşte ultimele rugăciuni, i se bate capacul sicriului şi acesta este coborât în groapă. Înainte de a începe să cadă primii bulgări de pământ, se dă peste groapă celor ce au săpat-o, câte o găină, spre pomenirea mortului. La biserică sau acasă la familie are loc praznicul ce constă într-o masă mai mult sau mai puţin bogată în funcţie de puterea materială a celor rămaşi în viaţă. Prăznuirea mortului se mai face la opt şi la patruzeci de zile, la o jumătate de an şi la un an.

La Crăciun
În ajunul Crăciunului şi Bobotezei, copiii umblă cu preotul, simbolizând îngerii sau magii care au vestit naşterea Mântuitorului. Strigătele lor în ajunul Crăciunului ``O-ni ha ho`` şi la Boboteaza `` O-Chiralesa ``, înştiinţează gospodarii că preotul se apropie şi ei trebuie să se pregătească pentru a-l primi în case. În seara de ajun, copiii,  băieţi şi fete umblă cu colindul.  Sărbătorile cele mai îndrăgite şi aşteptate  de copii şi tineri rămân însă, cele legate de Ajunul Anului Nou. Îndată ce s-a luminat de ziuă cei mici pornesc cu pluguşorul însoţiţi de clopoţel, fiecare având câte o trăistuţă în care pun merele, colacii sau nucile primite, în ultimul timp aceştia preferînd banii, motiv pentru care puţini dintre ei mai poartă trăistuţe. Copii mai mari umblă noaptea cu toba, buhaiul, capra, ursu, căiuţii şi mai rar arnăuţii.
 
La Paşti
Obiceiul cel mai respectat este ca în prejma aceste sărbători, fiecare membru al familie să-şi reînnoiască ceva din ţinuta vestimentară. Cu cîteva săptămâni înainte de Paşte, gospodinele sînt preocupate în a face curaţenie generală în gospodărie. În săptămâna care precede Paştele “Invierea Domnului Isus Hristos “ oamenii din comună participă la deniile oficiate la biserică în fiecare seară. Vineri, în săptămâna mare, toţi creştinii merg la biserică după masă, pentru a trece pe sub Sfântul Aer (masa pe care se află aşezată icoana ce reprezintă coborârea Mântuitorului în mormânt) şi care a fost scoasă din Sfântul Altar dimineaţa în cadrul unei ceremonii religioase, în prezenţa mulţimii de credincioşi. În sîmbăta Paştelui se coc cozonacii, pasca, se dă cuptor friptura de miel şi sarmalele, se vopsesc ouăle roşii. La miezul nopţii de sîmbătă spre duminică are loc slujba Învierii, din fiecare casă plecând spre biserică câte unul sau mai multe persoane. Credincioşii veniţi de la biserică după terminarea slujbei, târziu în noapte sînt aşteptaţi în familie cu nerăbdare pentru a se aşeza la masă ospătându-se cu toate bunătăţile pregătite, începând cu ciocnitul ouălelor roşii câte doi, primul spunând ``Hristos înviat``, iar secundul răspunzând ``Adevărat a înviat``. Capătul de lumânare care a rămas de la slujba din noaptea Învierii se păstreză cu grijă după icoană pentru a se aprinde vara pe timp de furtună, pentru a apăra împotriva trăznetului.


Căminul Cultural
În comuna Păstrăveni sînt două cămine culturale, unul în localitatea de reşedinţă situat în centru şi unul în satul Rădeni, cămine culturale ce nu au un statut propriu de funcţionare, desfăşurîndu-şi activitatea pe lîngă Consiliu Local al comunei Păstrăveni. Nu există personal de specialitate, directorul de cămin cultural îndeplinind această funcţie prin cumul de functii, nefiind remunerat pentru activitatea depusă. Activitatea culturală a decăzut mult după 1989, cetăţenii nemaifiind interesaţi şi de acest lucru, în trecut  existând formaţii culturale de dansuri populare, grupuri vocale, montaje literare, ai căror membri erau elevi, cadre didactice şi chiar mecanizatori. În prezent aceste nu mai există, singurele activităţi ce se mai desfăşoară fiind cele legate de şcoli şi anume deschiderea sau închiderea anului şcolar, premierea unor elevi etc. La Cămin Cultural Păstrăveni mai vin sporadic unele spectacole din zonă, ponderea activităţilor culturale deţinînd-o însă organizarea de nunţi pentru diverşi cetăţeni din comună. Nu avem rapsozi populari, iar cei cîţiva instrumentişti nu se ridică la o valoare deosebită fiind solicitaţi tot mai rar deoarece au instrumente de suflat şi nu din cele moderne. Ca zonă de agrement putem aminti pădurea ce aparţine Ocolului Silvic Văratec situată  la vest de comuna Păstrăveni, respectiv în partea de sus a satului Rădeni unde se află amplasat Schitul ce aparţine Mănăstirii Petru Vodă, Cantonul Ocolului Silvic amenajat , cu cazare atît pentru  destinaţia iniţial stabilită, cît şi  pentru petrecerea timpului liber altor persoane. Comuna noastră se află la graniţa dintre judetul Iaşi şi Neamţ prin rîul Moldova, zona favorabilă deasemenea  agrementului în perioada de vară.
 
Monumente istorice
Monumentul dedicat eroilor locali

Este amplasat in fața Primăriei din localitate. A fost construit in anul 1912 din inițiativa și cu contribuția materială și financiară a unui comitet format din următoarele persoane: maior Estatiade, primar Gv. Simionescu, preot Atanasiu, notar Gh. Simionescu,  perceptor Grigore Orga și învățător V. Oscianu, oameni cu mare suflet și respect față de fiii satului rămași pe câmpul de luptă pentru independența patriei. Din punct de vedere arhitectural se înscrie in categoria obeliscurilor, cu o înfațișare frumoasă, înalt de peste 2,5 m. Este o lucrare plastică realizată în stil tradițional, autorul ei fiind Jan Trifan. Pe un postament de plan pătrat de piatră, continuat cu un soclu dreptunghiular, se înalță o coloană trapezoidală, având în vârf o mică bază prismatică, pe care este așezat un vultur cu aripile larg desfăcute pentru zbor. Pe fațada memorialului, intr-un chenar pe soclu, sunt inscripții dedicative și numele eroilor. Înscripțiile dedicative sunt următoarele: ”EROILOR DIN COMUNA PĂSTRĂVENI”, ”ÎN MEMORIA ȘI AMINTIREA VITEAZULUI BUTAN GHEORGHE”. În anul 1987, din inițiativa maiorului Estatiade, monumentul a fost renovat și completat cu eroii locali rămași pe cămpurile de onoare în cele două războaie mondiale 1916-1918 și 1941-1945.
    
Cruce memorială dedicată eroilor locali
Este dispusă în curtea bisericii cu hramul ”Sfânta Cruce” din localitatea Păstrăveni. A fost construită în anul 1923 din inițiativa cetățenească și cu contribuția și osteneala camarazilor Rusanu Mihai, Cuperta Gavrilă și invalizilor de război din localitate. Însemnul memorial are o înfațișare simplă, fiind realizat din piatră fansonată. Pe un postament de plan pătrat, surmontat de un  soclu de formă dreptunghiulară, se inalță sfănta cruce, cu vărful și brațele ascuțite. Memorialul are o înălțime de 2 m. Pe soclu sunt săpate înscripții dedicative și numele eroilor. Înscripția dedicativă este următoarea: ”VEȘNICA LOR POMENIRE”. În anul 1946 s-a construit o cruce memorială identică cu cea construită în anul 1923, în memoria eroilor rămași pe câmpul de onoare în 1941-1945.

Cruce monumentală dedicată eroilor din primul și al Doilea Război Mondial
Este dispusă în cimitirul bisericii ”Sfântul Sergiu” din satul Rădeni. A fost construita în anul 1977, din inițiativa preotului paroh Nicolae Baniu și Jenița Ciocoiu, cu contribuția enoriașilor și a familiilor care și-au pierdut fiii și soții în cele două războaie mondiale 1916-1918 și 1941-1945. Pe soclul masiv din piatră în formă romboidală se înalță memorialul având în partea superioară un postament cu mai multe trepte pe care străjuiește sfânta cruce cu vârful și brațele drepte. În mijlocul memorialului, în partea de sus, troneaza chipul lui Isus Hristos răstignit, încadrat de personaje biblice ale creștinismului. Pe fațadă sunt următoarele dedicații; ”GLORIE EROILOR 1916-1918”, ”SLAVA EROILOR PATRIEI 1941-1945”. În fața memorialului se găsește o masă din beton, numită de localnici ”masă altar a eroilor” și două sfeșnice pentru lumânări și flori.

Cruce memorială dedicată eroilor locali
Este așezată în curtea bisericii din satul Lunca Moldovei. A fost ridicată în anul 2001, de familiile eroilor Alexandru Mogoș și Alexandru Iordache, în memoria eroilor rămași pe câmpul de luptă pentru apărarea independenței și a integrității naționale. Este un însemn memorial tradițional, ca foarte multe altele dedicate unor eroi individuali. Este construită din beton, placată cu marură albă și are o înalțime de peste 1,5 m. Pe un postament din beton de formă dreptunghiulară, surmontat de un soclu de format pătrat, se înalță o cruce modelată din marmură. Pe fațada soclului se află înscrisă următoarea inscripție: ”RECUNOȘTINȚĂ EROILOR CĂZUȚI ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1944”. Pe fațada însemnului memorial sunt fixate două medalioane cu chipul celor doi eroi. La baza monumentului se află un lampadar în care localnicii și bunii creștini aprind lumânări în amintirea și slava eroilor. Însemnul memorial este înconjurat de un gărduț din fier forjat. În biserică se află un pomelnic cu eroii din satul Lunca Moldovei.

Cuprindere în instituţii de învăţământ
Legea instrucţiunii publice aprobată în martie 1864 în Camera Deputaţilor, promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 52 noiembrie 1864, este legea şcolară a statului naţional român care instaurează principiile democratice ale obligativităţii şi gratuităţii învăţămîntului primar. În urma aprobării acestei legi  în anul 1865, în judeţul Neamţ, au fost înfiinţate 62 scoli, printre aceste şcoli numărându-se şi Şcoala Păstrăveni.

Şcoala din localitatea Păstrăveni are un început tocmai de prin anul 1841-1842, cînd Iorgu Sturza a adus un dascăl la curtea lui, un oarecare Posdelcă – probabil de origine greacă. Acesta a fost izgonit de la curte de către urmaşii lui Iorgu Sturza şi atunci el s-a stabilit în sat deschizînd o şcoală în casa preotului Gheorghe, pentru băieţii mai răsăriţi. Nu se ştie cît a stat Posdelcă aici, dar din foştii lui elevi mai trăia în 1930-1931 bătrînul C. Baba, în virstă de 104 ani. În anul 1870 s-a înfiinţat şcoala oficială care funcţiona într-o fostă cîrciumă. Documente nu se găsesc în arhiva şcolii, deoarece s-au pierdut sau au fost arse în incendiu. Abia în anul 1885 se pomeneşte într-un proces verbal de inspecţie, făcut de primarul comunei, Gh. Simionescu, asistat de preotul  Gh. Vasiliu, din care rezultă că la acea dată funcţiona ca învăţător Leon Imbru. Cu acel prilej s-a constatat şi frecvenţa şcolarilor clasa I – 29 din 37 înscrişi, clasa a II a – 5, toţi prezenţi. Pînă în 1887, toate ordinele primite de şcoală erau emise de la primărie. Înainte de Leon Imbru a mai funcţionat ca învăţător şi C. Nicolau, seminarist, care a activat mai intens după cum rezultă din procesele verbale de inspectie. După aceştia au urmat: Gh. Simionescu, titular (1890-1892), trecut în învăţămîntul urban la Bucureşti, fost inspector şcolar, un dascăl foarte energic, capabil şi activ. A murit la Piatra Neamţ, pe cînd inspecta o şcoală din acest oraş. Au urmat: Gh. Livezeanu (1892-1895), D. Alexandrescu (1895-1896), V. Oşoianu (1896-1928), Gh. Braşoveanu (1911-1918), unul din cei mai buni învăţători ce I-a avut şcoala, toţi aceştia fiind titulari. Pe 1 septembrie 1919 a fost numit Gh. Savinescu, care se găsea şi în 1934-1935, învăţător de gradul I şi director, un demn urmaş a lui Gh. Braşoveanu. În celelalte posturi au funcţionat: V. Precupanu, învăţător definitiv, Mihai Braşoveanu (1928), numit a doua oară pe 1 ianuarie 1934, după luarea examenului de definitivat, Elvira Turca, învăţător definitiv de la 1929 şi Ana Munteanu, învătător de gradul I de la 1932. Şcoala avea în anul 1934-1935 un număr de 225 de elevi înscrişi, din care frecventau 187 în clasele I-VI, înainte de 1931 frecventau şi clasele V-VII, şcoala dînd absolvenţi cu 7 clase. De la această şcoală s-au ridicat peste 40 de absolvenţi din care au iesit învăţători, în frunte cu C. Stan, institutor şi director în Tg. Neamţ, fost inspector general, publicist autor de manuale şcolare, apoi trei preoţi, un profesor I. Atanasiu, şase ofişeri, un medic s.a. Pînă în 1887, şcoala a funcţionat prin diverse case mici, dărăpănate, cu lut pe jos. Între 1887-1889, primăria a construit un local propriu, cu o sală şi două camere de locuit, parte din material (cărămida) a fost obţinut din dărîmarea unei velniţe de la curte, iar terenul a fost donat de popa Gheorghe. Prin anul 1905-1906, i s-a mai adăugat două camere şi un acoperiş de şindrilă. Acest local servea şi în 1934-1935, după ce, prin străduinţa directorului Gh. Savinescu a fost renovat în 1932 cu ajutoare de la Casa Şcoalelor şi de la comună. După anul 1950 s-a pus problema construirii unor localuri de şcoală care să corespundă cerinţelor învăţământului întrucât numărul de copi a crescut şi se generalizase învăţământul obligatoriu de 7 ani. Prin contribuţia locuitorilor comunei a fost construit un local de şcoala compus din 7 săli de clasă şi anexe, dat în folosinţă în jurul anului 1955. Prin măsurile stabilite ulterior privind generalizarea învăţământului de 10 ani, acestui local de şcoală i s-a adăugat o anexa cu etaj cuprinzând 5 săli de clasă şi un atelier şcoală unde împreună cu celelalte spaţii existente se poate desfăşura astăzi în condiţii bune întreaga activitate din învăţământul satului Păstrăveni.

Şcoala din satul Rădeni a fost înfiinţată în preajma anului 1892 prin stăruinţa preotului V. Hizan, care a fost şi primul învăţător, predand la 20 de elevi din clasele I şi II. După el a venit P. Grinţescu, suplinitor, şi apoi Mihai Turcu, învăţător definitiv (1900-1943). în celelalte posturi au funcţionat Laurenţiu Turcu, Ana Savinescu, Victor Manolescu, toţi titulari (1920-1934), apoi Octav M. Turcu directorul şcolii numit aici în 1928 şi Aurora Hizan titulară, numită în 1930. Pînă în anul 1908, cursurile s-au ţinut în case închiriate, an în care s-a construit un local propriu de şcoală din cărămidă, cu două săli de clasă, din fondul “Stroescu”. În satul Rădeni construcţia celor două localuri de şcoală pentru învăţământul primar şi gimnazial a fost finalizată în perioada 1960-1965 adăugândui-se după 1970 şcolii gimnaziale încă 2 săli destinate învăţământului preşcolar, în prezent aceste instituţii putând oferi condiţii optime petru elevii din această localitate componentă a comunei. În satul Lunca Moldovei a funcţionat în perioada interbelică şi funcţionează şi în prezent o şcoală cu învăţământ primar, vechiul local de şcoală fiind reparat adăugându-se o sală de festivităţi celor 2 săli de clasă existente în anul 1980.
 
Sănătate
Asistenţa medicală în localitatea Păstrăveni este asigurată de un dispensar medical situat în centrul civic al comunei în satul Păstrăveni în care lucrează 2 medici de familie precum şi de 2 asistenţi medicali care asigură permanenţa serviciului medical în localitatea Păstrăveni şi în localităţile limitrofe comunei, în aceeaşi clădire aflându-se şi un cabinet stomatologic particular. Cu un număr de 4200 persoane din localităţile învecinate înscrise în fişele medicale ca asiguraţi şi un număr de 3250 persoane cu asigurare medicală şi care plătesc la fondul asigurărilor medicale, dispensarul medical şi implicit cadrele medicale realizează tratamente medicale curative, tratamente profilactice de prevenire a îmbolnăvirilor, educaţie sanitară. În localitate funcţionează deasemenea şi 2 farmacii particulare, Tehnofarm Stil srl şi Păduraru srl.

Centrul Pilot de recuperare şi reabilitare tineri cu handicap
Activitatea educativă şi de reabilitare a centrului răspunde unor nevoi fundamentale ale copilului care este înţeles, iubit şi respectat în realitatea sa autentică, dar este şi protejat şi ocrotit de către persoanele care î-l îngrijesc şi de un mediu fizic călduros plin de seninătate şi stimuli, mediu caracterizat şi de spaţii adecvate.

Centrul pilot oferă şi un serviciu clinic corespunzător nevoilor de reabilitare a copiilor asistaţi serviciu important în diagnosticarea şi tratamentului precoce a bolilor copiilor din centru ca: fizioterapie, logopedie, psihomotricitate, muzicoterapie, hidroterapie. Metoda educativă a centrului este aceea a tratamentului pedagogic global care are drept scop dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului cu handicap.
Centrul Pilot de Recuperare a Persoanelor cu Handicap Păstrăveni este o instituţie de interes public cu personalitate juridică care are rolul de a asigura aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială a persoanelor cu handicap, prin creşterea şanselor recuperării şi integrării acestora în familii sau în comunitate şi acordă sprijin şi asistenţă pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea persoanelor cu handicap. Din punct de vedere metodologic este subordonat Autorităţii pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap, finanţarea cheltuielilor asigurîndu-se din contribuţii proprii ale beneficiarilor sau ale întreţinătorilor acestora, bugetul local al autorităţii administraţiei locale sau alte venituri realizate în condiţiile legii. Conducerea centrului este asigurată de către un director şi de comitetul director în condiţiile regulamentului cadru. Persoanele asistate din centru – copii şi tineri au posibilitatea de a primi o îngrijire de specialitate, de recuperare prin diverse terapii şi programe adaptate la nevoile lor, de a-si contura o identitate, de a dobîndi sentimentul utilitătii pentru ei înşişi şi pentru ceilalţi, de participare activ la viaţa comunităţii. Teritoriul pe care se află unitatea a făcut parte în trecut din moşia colonelului Sergiu Candianu care o cumpărase de la Banca Iaşilor, proprietate a lui Grigore Sturza, colonel ce a donat 117 hectare ” Casei Şcoalelor” – Şcoala Tehnică Agricolă - care ia fiinţă în anul 1922 şi funcţioneaza pînă în anul 1966. La data de 1 decembrie 1966 ia fiinţă căminul Spital de Copii Deficienţi Nerecuperabili Păstrăveni, înfiinţarea unităţii avînd la bază transferul Căminului Spital cu 80 de paturi ce a funcţionat în localitatea Bîra judeţul Neamţ, capacitatea unităţii la data înfiinţării fiind de 130 de paturi. Actul de înfiinţare a unităţii a fost decizia din 25 august 1966 a fostului Consiliu Popular regional Bacău care a avut la bază şi avizul Ministrului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale din 11 iulie. Unitatea cuprinde o suprafaţă de teren de 8.84 hectare de teren din care 2 ha reprezintă construcţii şi livada iar restul teren arabil. La înfiinţare, la data de 1 octombrie 1966, în unitate se aflau următoarele categorii de asistaţi:
-    34 preşcolari,
-    10 sugari,
-    6 adulţi,
-    1 soră şefă,
-    5 surori medicale,
-    21 infirmiere,
-    2 intructori ergoterapie,
-    5 spălătorese,
-    5 îngrijitoare de salon,
-    12 muncitori,
-    7 persoane de administraţie,
-    9 persoane pentru pază, pompieri şi îngrijitori.
Unitatea era subordonată la început Ministerului Sănătaţii şi Prevederilor Sociale, dar in perioada 1967-1968, ca urmare a reorganizării administrativ-teritoriale, Căminul Spital Păstrăveni trece în subordinea pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale a judeţului Neamţ. La data de 20 martie 1970 în unitate existau un număr de 148 de asistaţi grupaţi astfel:
a.    între 0-7 ani – 26 copii din care 15 băieţi şi 11 fete,
b.    între 8-10 ani – 33 copii din care 17 băieţi şi 16 fete,
c.    între 11-16 ani – 61 copii din care 34 băieţi şi 27 fete,
d.    între 16-18 ani – 28 copii din care 19 băieţi şi 9 fete.
Căminul spital dispunea atunci de o farmacie gestionată de sora şefă iar aprovizionarea se făcea prin Direcţia Sanitară şi prin farmacia la nivel de comună. Revoluţia din decembrie 1989 găseşte unitatea cu un număr de 185 de copii asistaţi. Începînd cu anul 1990, ca urmare a ajutoarelor primite de la organizaţiile internaţionale, condiţiile de cazare, masă, hrană, încălzire, se îmbunătăţesc în  mod continuu. În perioada octombrie 1990-ianuarie 1991 se introduce încălzire centrală cu calorifere în toate saloanele, maşini de spălat şi de uscat rufe la spălătorie, modernizîndu-se modul de preparare a hranei prin dotări în bucătărie.
Începînd cu 1 februarie 1991 “Căminul Spital de Copii cu Handicap Sever Păstrăveni” trece în subordinea Inspectoratului Teritorial de Stat pentru Handicapaţi Neamţ, drept urmare luîndu-se măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă a asistaţilor prin:
-    mărirea numărului de infirmiere,
-    încadrarea a unui număr de 4 educatoare,
-    creşterea numărului de lenjerie de la 1 la 3,
-    instituirea funcţiei de administrator.
În anul 1991, ca urmare a alocării unui fond de investiţii, se iau măsuri de modernizare a saloanelor pentru copii, a grupurilor sociale, a înlocuirii tîmplăriei la unele pavilioane, concomitent introducîndu-se şi apă curentă, instalîndu-se şi grupuri sociale. În perioada de după revoluţie, unitatea a fost vizitată de către preşedintele României d-l Ion Iliescu, d-na Barbara Stamm – ministru secretar de stat din landul Bavaria, Germania. La 14 aprilie 1992, în prezenţa d-nei Barbara Stamm şi a d-lui Alexandru Tibulcă – prefect al judeţului Neamţ, este pusă piatra de temelie a Casei de Copii din Păstrăveni, lucrare ce se propune a fi realizată în anul 1993. În intervalul martie-iulie 1993 se organizează în unitate, cu sprijinul Crucii Roşii olandeze, primul curs de calificare al infirmierelor. În aprilie 1993 se pun bazele unui program de igienizare, reparaţii şi construcţii noi la Centru Spital Păstrăveni, cu efortul financiar al părţii germane. În  prezent, dispune  de 5 case de copii noi, date în folosinţă în decembrie 1995 casa 1 “Barbara”, februarie 1996 casa 2 “Augustin”, aprilie 1996 casa 3 “Orele Astrale”, august 1998 casa 4 şi 5 “Hans” şi “Ecumenica”, o cladire atelier, centrală termică, reţea de canalizare şi staţie de epurare a apei, reţea proprie de apă potabilă, în anul 2003 dîndu-se în folosinţă un pavilion central multifuncţional cu sală de festivităţi, bucătărie, săli de tratamente, birouri, toate aflate la standarde internaţionale şi construite cu ajutorul financiar  al părţii germane. Ca organizare internă Centrul Pilot este structurat pe următoarele ramuri:            
   compartimenr educaţie
       învăţători şi educatori
       instructori educaţie
   compartiment medical şi asistenţă socială
       infirmiere
       îngrijitoare curăţenie
       lenjerese şi spălătorese
   compartiment administraţie
       muncitori calificaţi
       persoane administrative auxiliare
   personal birouri
       director
       contabil şef
       persoane din compartimentul  educaţie
           inspectori şcolari
           cadre din unitate
        persoane compartiment medical
        persoane compartiment administrativ.
Centru Pilot de Recuperare şi Reabilitare Tineri cu Handicap reprezintă cel mai mare şi cel mai ambiţios proiect al fundaţiei Bazerische Hilfe Kinder din Germania, recent el primind statutul de Centru Experimental de Reintegrare a Tinerilor cu Handicap Psihic Sever.

Lăcaşuri de cult
Biserica
Biserica este obştea tuturor creştinilor care mărturisesc dreapta credinţă în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Pentru menţinerea credinţei şi educaţiei religioase în spiritul dogmelor creştine, în comună există trei biserici, în Păstrăveni şi Rădeni construcţii durabile din piatră iar în Lunca Moldovei – construcţie de lemn, creştinii de rit vechi după evanghelie avînd case particulare de rugăciune.
Biserica din satul Păstrăveni se zice din legenda poporului că, ar fi zidită în timpul lui Ioan Paleologul, că ar fi fost ridicată pînă la ferestre şi lăsată astfel multă vreme în uitare, din care cauză zidul s-a degradat datorită condiţiilor atmosferice, prinzând igrasie intern şi extern, urme ce se observ şi astăzi, respingând orice tencuială cât de măiestrită ar fi ea. Altă legendă ar spune că biserica s-a zidit de către o doamnă cu numele de Jupîneasa Paraschiva, ca fostă proprietară a moşiei, a cărei nume se găseşte pe o inscripţie pe o piatră mobilă din interiorul pridvorului bisericii.
Biserica a fost stricată de un cutremur şi refăcută de o doamnă cu numele Balaşa, dar iarăşi s-a deteriorat stînd în pustie între anii 1885-1890. Atunci locuitorii s-au angajat faţă de arendaşul moşiei – un oarecare Sigismund Herşcovici – că vor face munci suplimentare pe moşie pînă la achitarea sumelor ce ar necesita la repararea bisericii. Oamenii au muncit mai mult ca să-şi aibă biserica lor. Biserica a mai avut încă două reparaţii, una în anul 1904 făcută de colonelul Sergiu Candianu şi alta în 1927 făcută de obşte. În biserică, pe o placă de marmură, se găseşte o inscripţie care indică mormîntul lui Beizadea Iorgu Sturza, fiul lui Ion Sandu Sturza, Domnul Moldovei “ săvîrşit din viaţă către de anul de faţă, 1843”. Mai sînt şi alte morminte cu monumente de piatră ale foştilor proprietari. Dintre preoţii mai de seamă care au slujit aici amintim pe preoţii Simion, Andrei şi Gheorghe – fără să le fi cunoscut numele de familie, apoi pe preotul C. Milescu, preotul T. Stan, alt preot Milescu mutat la Botoşani, preotul V. Atanasiu urmat în 1931 de fiul său preotul teolog N. Atanasiu. Ca stil arhitectonic, este de admirat construcţia în formă de cruce, lăudăroasă din depărtare dar puţin încăpătoare înăuntru, avînd arcade cu stâlpi, ridicaţi pentru a sprijini zidul crăpat în timpul unui cutremur din anul 1938, stând câtva timp descoperită, până ce enoriaşii au adunat fonduri pentru repararea zidului şi acoperişului. În Rădeni s-a construit cu cheltuiala colonelului Sergiu Candianu o biserică de zid care s-a sfinţit în 1922. Înainte de această biserică a mai fost una veche, din lemn, pe care locuitorii au donat-o satului Buzaţi din apropriere, primul preot al acestei noi biserici a fost V. Hizan, care a funcţionat şi ca învăţător. Nu sînt păstrate în biserică valori de patrimoniu deosebite, iar în cimitire nu sînt morminte ale unor personalităţi naţionale. Cele trei biserici şi-au stabilit hramul după cum urmează: biserica din Păstrăveni – hramul Emanoil, Pavel şi Ismail, Biserica Rădeni – hramul Sf. Sergiu şi biserica din Lunca Moldovei - hramul Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru.

Schit
În anul 2001, prin donaţia unei suprafeţe de teren de 1,5 ha de către persoanele Borş Elena, Ciocoiu Gh. Aurica, Ciocoiu Gh. Maria, Şarpe Gheorghe şi Şarpe Ion, se începe construirea unui schit de călugări la marginea satului Rădeni către localitatea Ţibucanii de sus, în care se ţin slujbe pentru enoriaşii ortodocşi de rit vechi de către un  număr de 7 călugări veniţi de la mănăstirea Petru-Vodă.

Proprietate asupra pământului şi situaţia economică
Profilul economic al localităţilor şi al teritoriului pornind de la potenţialul natural al subsolului şi solului este predominant agrar. În satele Lunca Moldovei şi Păstrăveni sate situate pe terasa înaltă a râului Moldova, cu suprafeţe întinse de teren agricol, arabil în preponderenţă, preocuparea de bază este agricultura, fiecare lucrându-şi pământul în mod individual, neexistînd nici o asociaţie de profil ceea ce face ca producţiile să fie modeste. Lucrările se fac pe parcele cu o suprafaţă mică, cu o bază materială modestă existentă la Agromec Păstrăveni, fosta Secţie Mecanizări Agricole la care se adaugă şi utilajele existente existente la persoane particulare. Nu există activitate de prestări servicii organizată, micii întreprinzători particulari - unităţi comerciale şi de alimentaţie publică ce practică un comerţ fără amploare, asigură populaţia cu produsele alimentare de strictă necesitate. Nu sînt aduse mărfuri de folosinţă îndelungată datorită nivelului de viaţă scăzut şi a veniturilor modeste obţinute de locuitorii din comună.  Industria alimentară este timid dezvoltată la nivelul comunei noastre fiind reprezentată printr-o secţie de procesare a laptelui aparţinînd societăţii S.C. Prodcom Pascal S.R.L. Păstrăveni, o secţie de procesare a seminţelor de floarea-soarelui pentru obţinerea de ulei alimentar prin presare la rece, aparţinînd Asociaţiei „Floricom” Lunca Moldovei. De asemenea in centrul comunei s-a înfiinţat o staţie mobilă Peco ce s-a dovedit de un real folos pentru locuitorii din comună şi din localităţile vecine. Fostele unităţi centralizate C.A.P. au fost preluate de investitori particulari şi transformate în asociaţii care administreaza mijloacele de mecanizare ale agriculturii. Dupa 1990 s-au facut încercări în a utiliza spaţiile construite existente ale fostului A.E.I. (Asociaţia Economică Intercooperatistă) prin desfăşurarea unor activităţi de colectare a laptelui, denumită ca instituţie Lactoindprest, aceasta activitate incetînd în anul 1999 din motive cu caracter general şi particular. Terenurile şi constructiile au fost preluate în administrarea Primăriei, care încearcă să utilizeze spaţiile prin concesionarea terenului şi închirierea spaţiilor către diverşi investitori particulari. Cele mai prospere activităţi economico-industriale sunt cele de morărit prin existenţa în localitatea de reşedinţă a doua mori  de grâu şi porumb. Fostul sector zootehnic şi sediul fostului C.A.P. sunt deasemeni în administrarea Primăriei  şi sunt parţial date în administrarea unor mici investitori ce se ocupa cu creşterea animalelor (maxim 40 capete) şi activităţi de depozitare şi prestare de servicii către populaţie. Suprafaţa agricolă utilizată în localitatea de reşedinţă de gospodăriile individuale este de 2147 ha şi de către unităţile cu  personalitate juridică de 161 ha, iar cea deţinută de străinaşi pe raza localităţii – 164 ha, suprafaţa agricolă totală fiind de 2472 ha. Structura fondului funciar la nivel de teritoriu administrativ este următoarea: 
suprafaţa totală 3736 ha din care:
 -suprafaţa agricolă 2726 ha defalcată astfel:
   -arabil 2327 ha
   -păşuni 358 ha
   -fâneţe 34 ha
   -vii 1 ha
   -livezi 6 ha
   -teren neagricol 1010 ha
   -păduri 715 ha
   -ape 80 ha
   -drumuri 89 ha
   -curţi, construcţii 92
   -teren neproductiv 34 ha
 
Creşterea animalelor
Dacă în trecut numărul de animale era destul de mic, cu începere din 1991, odată cu apariţia Legii 18/1991, când terenurile au fost restituite proprietarilor, efectivele de animale au crescut simţitor, ajungând la finele anului 2002 la următoarele cifre:
  - bovine 1234 capete
  - ovine 1121 capete
  - caprine 112 capete
  - porcine 2268 capete
  - păsări 19186 capete
  - familii de albine 258
Rasa dominantă de bovine aflată în gospodăriile populaţiei este Bruna, Holstein, Bălţata românească, aceste rase adaptîndu-se  la factorii pedoclimatici din zonă, nefiind pretenţioase la modul de îngrijire şi adăpost. În ceea ce priveşte rasele de oi, în comuna, predomină rasa Ţurcană şi rasa Ţigaie.  Creşterea porcilor se realizeaza numai pentru consumul propriu din gospodării, ca rasă întâlnind Marele Alb, Bazna şi Landrace.  Datorită faptului că la efectuarea muncilor agricole, caii sunt folosiţi cu preponderenţă, numărul acestora este în jurul a 270 de capete. În timpuri îndepărtate, vindecarea animalelor se rezolvă în mod empiric de către săteni care foloseau diferite plante pentru tratamentul bolilor animalelor sau chiar şi descântece. În prezent asistenţa medicală este asigurată de un singur medic veterinar, instituţie ce funcţionează într-un local propriu. Există şi un punct de însămânţări artificiale ce asigură reproduţia artificială a bovinelor de pe raza comunei.

Administraţia
Comuna Păstrăveni a fost şi este condusă de către un consiliu local, care în decursul timpului a avut diferite denumiri precum: Consiliul Popular, Consiliul Comunal sau Consiliul Local, autorităţile administraţiei publice locale care conduc comuna şi realizează autonomia locală fiind următoarele:
-    Consiliul Local ca autoritate deliberantă
-    Primarul comunei ca autoritate executivă.
Organele administrative sînt elective  fiind alese prin vot secret, autorităţile administraţiei publice locale funcţionând în sediul Consiliului Local situat în localitatea de reşedinţă a comunei. Serviciile publice din comună sînt reprezentate de:
Aparatul propriu al consiliului local:
a.    contabilitate
b.    secretariat
c.    casierie
d.    evidenţa bunurilor existente în gospodăriile populaţiei
e.    activităţi extrabugetare: cămin cultural,bibliotecă, serviciul transport auto;
   Alte servicii publice:
a.    centru agricol
b.    dispensar sanitar-veterinar
c.    oficiu Romtelecom
d.    unităţi comerciale şi de alimentaţie publică
e.    unitate C.E.C.
f.    Banca de Credit.
Organigrama din aparatul propriu al consiliului local şi a serviciilor publice de specialitate ale consiliului este următoarea: primar, viceprimar, secretar, contabil, referent agricol, inspector specialitate, referent UAT, referent, inspector constatare, referent contabil venituri, referent încasator impozite şi taxe, bibliotecar, şoferi P.S.I.
Primarii  care au funcţionat perioade mai îndelungate de timp, dovedind calităţi de buni organizatori şi conducători au fost:
1990 – 1992 primar Scripcaru Pavel nu există viceprimar,
1992 – 1994 primar - Mihai Stan,  viceprimar – Onisei Ioan,
1994 – 1996 primar – Onisei Ioan, viceprimar - Onisei Ioan,
1996 – 2000 primar Anton Marcel, viceprimar - Onisei Ioan,
2000 – 2004 primar Onisei Ioan, viceprimar - Gherasim Dumitru,
2004 – 2008 primar Onisei Ioan, viceprimar – Chirila Constantin,
2008 – 2012 primar Onisei Ioan, viceprimar – Chirila Constantin,
2012 - primar Onisei Ioan, viceprimar – Hanganu Emilian.
Rezolvarea sesizărilor cetăţenilor comunei şi buna organizare a audienţelor sînt preocupările permanente în cadrul primăriei, pentru întărirea continuă a legăturii cu cetăţenii în scopul soluţionării optime a problemelor ce se ridică în comună. Dreptul de petiţionare garantat de Constituţie, costituie o expresie democratică a legăturii directe a primăriei, respectiv a Consiliului Local cu cetăţenii, o formă de participare a cetăţenilor la conducerea tuturor sectoarelor de activitate, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor vieţii economice şi sociale, în concordanţă cu legile ţării, cetăţenii avînd dreptul de a se adresa conducerii primăriei pentru orice problemă de interes personal, de a solicita lămuriri şi soluţionarea acestora.

Cooperativa de Credit     
 
În anul 1904 se înfiinţează banca populară “Păstrăveni”, primii iniţiatori fiind preotul V. Atanasiu, învăţătorul M. Turcu, V. Oşoianu şi Gh. Simionescu. În anul 1932, banca avea un  număr de 205 membri cu un capital social de 70 lei, prin această bancă, sătenii fiind înlesniţi să obţină credite pentru construirea  de case, cumpărări de pămînt şi vite. Tot aici la Păstrăveni, funcţiona şi o cooperativă de consum “Gospodăria Săteanului”, pentru aprovizionarea cu mărfuri necesare trebuinţelor gospodăriilor ţărăneşti, bancă înfiinţată din iniţiativa aceluiaşi preot activ, V. Atanasiu cu alţi cooperatori, cooperativa fiind condusă de învăţătorul Gh. Savinescu.
Unităţile cooperativei de credit tradiţionale afiliate în reţeaua CREDITCOOP reprezintă un sistem naţional de puncte de lucru care sînt reprezentate în toate judeţele ţării printre care şi în judeţul Neamţ în localitatea Păstrăveni şi  care are  drept scop  împrumutul  şi depunerea pe termen a valorilor băneşti de  către persoane fizice şi juridice pentru dezvoltarea producţiei agricole, cumpărarea de animale, furaje, maşini, unelte agricole, exercitarea unor meserii, efectuarea unor acte de comerţ, procurarea de bunuri de folosinţă îndelungată, modernizarea şi extinderea de locuinţe activitatea de mică producţie şi prestări servicii pentru agroturism etc.

Biblioteca comunală
Considerată una dintre cele mai vechi instituţii de cultură cu trăsături şi funcţii specifice biblioteca are ca funcţie fundamentală înregistrarea şi regăsirea informaţiei prin servicii permanente de împrumut la domiciliu către cititori, studiul la sala de lectură, direcţionându-şi activitatea în aşa fel încât ea să permită permanent un echilibru între stabilitate şi dinamism, între modalităţile clasice şi cele moderne de interacţiune, între funcţia tradiţională şi tendinţele novatoare.
În localitatea de reşedinţă, funcţionează din anul 1965 Biblioteca Comunală Păstrăveni, într-un local propriu ce a luat fiinţă prin achiziţiile de carte de la şcolile din comună. În anul 1973 activitatea bibliotecii a fost redusă la 6 ore pe săptămână şi salariat cu indemnizaţie pînă în anul 1997 cînd s-a revenit la post de bibliotecar cu normă întregă şi activitate permanentă.
În prezent Biblioteca Comunală Păstrăveni dispune de un spaţiu corespunzător cu trei camere în centrul comunei. Cuprinde cărţi din diverse domenii, predominînd literatura şcolară şi literatura beletristică, în prezent încercîndu-se o echilibrare a domeniilor prin noi achiziţii de carte în limitele fondurilor alocate de către autorităţile tutelare. Programul de 40 de ore pe săptămînă asigură condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor specifice cu cartea în rândul populaţiei din cele trei sate componente. În incinta Şcolii Generale Păstrăveni  există şi o bibliotecă şcolară cu o dotare minimă de cărţi cu conţinut literar. 
 
Paza şi ordinea publică

Autoritatea comunală în colaborare cu organele de poliţie, asigură prevenirea încălcării normelor de convieţuire socială, respectarea legilor şi dispoziţiilor scrise şi nescrise, a celor rămase prin tradiţie de la străbunii noştri, un climat de ordine şi siguranţă civică.
 
Comunicaţiile
Considerată ca o comună de centru prin aşezarea sa geografică, localitatea Păstrăveni a fost racordată telefonic începând din anul 1969 de oraşul Tg.Neamţ printr-o centrală manuală ce a funcţionat în clădirea oficiului de poştă  din localitatea de reşedinţă pînă în anul 2000 cînd centrală a fost desfiinţată şi s-a tecut la o centrală automată. La mijlocul anului 2000 comuna beneficiază de o centrală digitală de tip Alcatel ce deserveşte în prezent un număr de 319 abonaţi telefonici din localitatea Păstrăveni, din care 15 abonaţi – instituţii cu personalitate juridică şi un număr de 304 persoane fizice, existînd şi un post de telefon public. Odată cu instalarea postului de telefonie manuală, ia fiinţă în acelaşi an 1969 în satul reşedintă şi Oficiul Postal înzestrat cu post telefonic şi încadrat cu personal necesar: diriginte (seful oficiului) şi un număr de 2 factori poştali ce asigurau distribuţia corespondenţei în localitate. În prezent Oficiul Poştal funcţionează în acelaşi local, cu un acelaşi număr de factori poştali ce distribuie corespondenţa în localităţile Păstrăveni şi Lunca Moldovei, înfiinţîndu-se  însă şi o filială a oficiului în satul Rădeni ce deserveşte populaţia din satul cu acelaşi nume.

Servicii sociale
În cursul anului 2002 ia fiinţă în localitatea Păstrăveni, Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany, organizaţie non-profit bazată pe principii creştine, care urmăreşte îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor dezavantajate, în special a copiilor şi a familiilor oferind servicii sociale şi promovînd practici profesonale în asistenţă socială.  Prin eforturile lor, zi de zi, pe parcursul anilor 2002-2004 au căutat să îmbunătăţească situaţia copiilor lipsiţi de cele necesare vieţii şi dezvoltării lor, dar mai ales a celor lipsiţi de dragoste şi de familie oferind servicii de mare importanţă pentru protecţia copilului din România: prevenirea abandonului, reintegrarea în familie, încredinţare temporară, adopţie, servicii pentru copii cu nevoi speciale, programe cu activitate cu voluntari, educaţie în domeniul asistenţei sociale a copilului şi a familiei.
În primăvara anului 2004 comuna păstrăveni a fost selectată de către Direcţia Generală Pentru Drepturile Copilului pentru a fi inclusă în activităţile privind proiectul “Parteneri pentru Copii şi Familii“ deoarece este pe locul întâi la numărul de asistenţi maternali profesionişti. Astfel, liderii comunitari, respectiv primarul, asistentul social, secretarul consiliului local, directorii de şcoli, poliţistul, asistentul medical şi medicul, au propus construirea unui centru de zi (pentru a asigura masa, cazarea temporară şi program educativ copiilor din familiile sărace), atragerea de fonduri şi donaţii pentru copiii săraci. Grupul de sprijin al liderilor comunitari şi-a propus ca în cadrul întâlnirilor să ia decizii privind rezolvarea situaţilor dificile în care se pot găsi unii copii şi familiile acestora, consilierea mamei şi includerea acesteia într-un program de planning familial, evaluarea situaţiei copilului în familie, identificarea la nivelul comunităţii a unui asistent maternal profesionist care să ia în plasament copilul in cazul în care situaţia o impune.

Oameni de seamă ai comunităţii
Din comună de-a lungul timpului au plecat la studii numeroşi elevi  care s-au specializat în diverse meserii, devenind medici, profesori universitari ingineri şi alţi specialişti, unii cu activitate şi în ministere:
1.Postolică Vasile – profesor de matematică, Universitatea Bacău
2.Cucu Dumitru – profesor cardiologie Bucureşti,
3.Irimioaia Tudorel – fost secretar la ministerul Transporturilor, în prezent funcţionar la Corpul de control Departamentul transporturilor Iaşi,
4.Dumitru Dumitru -  decedat în 1997, profesor Academia de Ştiinţe Agricole Bucureşti, cercetător la Institutul Cercetări Agricole Bucureşti,
5.Mareş Ioan – fost profesor la Universitatea de Geografie Bucureşti, în prezent pensionar.
6. Părintele Ghervasie Hulubaru, în prezent locuitor în Mănăstirea Asgapia din Deal, a văzut lumina zilei în satul şi comuna Pastrăveni din părinţii Nicolai şi Sevastiţa Hulubaru, născută Iorga la 18 martie 1888, botezat fiind de preotul Toader Stan având ca naş dacălul manuil.
Pe teritoriul localităţii noastre nu sunt editate publicaţii şi alte editoriale, nu sînt organizate asociaţii culturale sau cercuri literare.

Evenimente istorice
Este firesc ca vechii locuitori să-şi fi apărat pămîntul strămoşesc în luptele cu duşmanii. Primele atestări de acest fel sînt participările la războiul de independenţă din 1877, fiind cunoscute numele unor eroi căzuţi în lupta pentru cucerirea redutei de la Griviţa, în cinstea unui astfel de erou “Butan Gheorghe” fiindu-i ridicat şi un monument, ce se află amplasat în curtea Primăriei. În lucrarea ’’Războieni Valea Albă şi împrejurimile’’ este  amintit numele Butan Gheorghe, care a căzut ca un adevarat viteaz pe vestita redută Griviţa în momentul ridicării steagului patriei. Este normal să amintim şi de participarea în primul război mondial în Regimentul 15 Războieni, a unor tineri ostaşi din comuna noastră, o masivă participare înregistrându-se şi la cel de-al 2-lea război mondial, unde ostaşii din acea vreme au luptat până în Cehoslovacia sau pînă la Don, fiind astăzi veterani de război decoraţi cu medalii pentru faptele lor de vitejie. În momentul colectivizării agriculturii s-au înregistrat şi unele proteste ale unor ţărani locali care au refuzat  să semneze cererile respective şi apoi ani de-a rândul să lucreze în C.A.P (Cooperativa Agricolă de Producţie), nefiind înregistrate cazuri deosebite de condamnări sau persecuţii, nefiind eroi locali sau haiduci.

Investiţii
În anul 1999 în baza prevederilor Legii nr.129/1998, s-a înregistrat juridic la Primăria comunei Păstrăveni un grup comunitar productiv, respectiv Grupul comunitar Lunca Moldovei format din 10 persoane, care a întocmit un proiect « Secţie de procesare a seminţelor de floarea-soarelui pentru obţinere de ulei alimentar prin presare la rece » – prin Fondul Român de Dezvoltare Socială, proiect cu finanţare nerambursabilă în valoare de 18.780 dolari SUA. Proiectul a fost a fost eligibil şi s-a derulat în perioada martie 2000 – martie 2001 iar în luna iunie 2001 a fost inaugurat primul proiect pe activităţi generatoare de venit din ţara finantaţ de F.R.D.S. ocazie cu care s-a încheiat protocolul de predare-primire între FRDS şi Asociaţia « Floricom » (Grupul comunitar Lunca Moldovei s-a transformat în asociatie fără scop patrimonial). În anul 2004, avînd în vedere finalizarea în condiţii foarte bune şi la termen, respectîndu-se procedurile de achiziţii li s-a aprobat suplimentarea proiectului cu 5.000 de dolari pentru modernizarea fluxului tehnologic. Astfel, prin acest proiect se urmăreşte reamenajarea spaţiilor de producţie conform standardelor europene cît şi achiziţionarea unei mori cu ciocănele, pentru ca şrotul obţinut de la procesarea seminţelor de floarea soarelui să poată fi măcinat împreună cu boabe de grîu, secară, porumb boabe şi chiar porumb ştiuleţi rezultînd un nutreţ combinat foarte bun pentru hrana animalelor.
Pentru perioada următoare, locuitorii comunei Păstrăveni şi-au propus obiective îndrăzneţe care să ducă în final la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi înfrumuseţare a aşezării prin următoarele acţiuni de interes: modernizarea drumurilor comunale şi ecologizarea localităţilor aferente printr-un viitor proiect Sapard, reabilitarea Şcolii Generale Păstrăveni cu fonduri de la Banca Mondială s.a. Consiliul local al comunei Păstrăveni a întocmit un proiect în anul 2004 care a fost şi aprobat , proiect intitulat „ Ridică-te şi umblă, noi te vom ajuta” cu finanţare externă prin Agenţia Regională de Dezvoltare Nord – Est, care se va derula în anul 2005, în valoare de 2,6 miliarde lei, prin acest proiect finantîndu-se dotarea cu aparatura a cabinetelor medicale, a cabinetelor de fizioterapie, chineoterapie a Centrului Pilot de Recuperare a Persoanelor cu Handicap Păstrăveni, de acest proiect beneficiind persoanele asistate în acest centru cît şi copiii şi persoanele cu handicap din cadrul comunităţii. 
La sfîrşitul anului 2006 s-a iniţiat proiectul „Economia bazată pe cunoaştere”, proiect iniţiat de către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei din România ce este destinat comunităţilor rurale şi mic urbane. Acest proiect îşi propune facilitarea participării comunităţilor dezavantajate din punct de vedere al accesului la informaţie, la societatea bazată pe cunoaştere prin implementarea Reţelelor Electronice ale Comunităţilor Locale (RECL) în comunitaţea locală, reţelele ce conectează Primăria, biblioteca locală, şcolile gimnaziale şi un Punct de Acces Public la Informaţie (PAPI), oferind accces la Internet de mare viteză. Administrarea şi buna funcţionare a acestor reţele este asigurată în fiecare comunitate de managerul RECL şi administratorul IT RECL. Proiectul „Economia Bazată pe Cunoaştere” are următoarele obiective specifice:
- reducerea discrepanţelor de educaţie TIC la nivelul întregii populaţii;
- asigurarea accesului cetăţenilor la informaţie, în format digital, prin intermediul RECL;
- oferirea de servicii electronice guvernamentale la nivelul comunităţilor rurale;
- asigurarea mecanismelor de încurajare a iniţiativelor antreprenoriale pe teritoriul României.
Beneficiile oferite prin proiect sunt:
- extinderea accesului la tehnologiile moderne informaţionale şi de comunicaţii;
- formarea de resurse umane locale cu competenţe în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;
-  îmbunătăţirea cunoştinţelor de utilizare a calculatorului pentru cetăţenii comunităţilor selectate;
- accesul cetăţenilor şi întreprinzătorilor la serviciile de e-government;
- modernizarea procesului educaţional;
- dezvoltarea mediului de afaceri local prin promovarea comerţului electronic şi adoptarea soluţiilor inovatoare.